Aveam până în cinci ani când am văzut prima oară Banca. Tot îi auzeam pe cei mari „ Mergem la bancă” , „Ne-am jucat la bancă”... îmi imaginam o bancă uriașă (bancă, verișoara lu` scaun) pe care se cațără zeci de puști, inițial am fost foarte dezamăgit când am descoperit adevărul. Deziluzie identică cu „Castelul de apă” sau „Cămașă de piele”.
În fine, să revenim la numismatică...
Un an mai târziu am avut ocazia să intru în bancă, mama a schimbat o bancnotă de 10 lei ruptă și a primit (gratis!) una impecabilă, ceea ce unii ar numi UNC.
La câteva zile am intrat în posesia unei mici averi, 3 lei
Am luat ciocanul Zbang!, Zbang!, Zbang! și dacă tot eram în zonă am cășunat și pe un 15 bani
În fine, să revenim la numismatică...
La câteva zile am intrat în posesia unei mici averi, 3 lei
Zbang! (fiind din aluminiu un zbang a fost suficient).
A doua zi „am ieșit la copii”, dar eu aveam planuri de călătorie. Tricou marinăresc, pantaloni scurți tricotați și ceva sandale și astfel încrezător - sfios am intrat în bancă. Trebuie să precizez că distanța de la domiciliu la bancă era de 4-5 stații de autobuz (prin zonă nu era așa ceva dar să aveți o idee) că pe acele timpuri nu erau bănci, farmacii și exchange precum semnele rutiere.
Să reluăm : Încrezător - sfios am intrarat în bancă.
ZBANG!
(fiind crud, un zbang m-a făcut terci)
