Prima întâmplare cu
oarece iz numismatic a avut loc în prima zi de școală (m-au dat de la 6 ani,
dar evident că asta nu-i o scuză, că nici
acum nu-s mai breaz).
Uniformă, ghiozdan, părinți, festivitate. În clasă,
manualele și o garoafă ne așteptau pe bancă, câte un mic desen cu bobocel ne este prins în
piept.
În câteva minute ne
acomodăm și dăm iama în cărți ( moment unic), la un moment dat Tovarășa Învățătoare ne zice
:
- - Nu care cumva șă decupați pozele cu bani ! N-au
nici o valoare și cartea trebuie predată intactă la sfârșitul anului !
Nu sunt sigur că doamna Cazacu a folosit termenul „intact” dar știu sigur că am fost uimit de faptul
că-mi citește gândurile.
Faza cu adevărat tare a fost la plecarea spre casă, când am văzut alți boboci asaltând chioșcul cu
bancnote și monede de hârtie. Pesemne
erau și tovarășe suplinitoare.
Ceva de asemănător dar foaia era lucioasă și bancnotele
aveau o tentă gălbuie „autentică”, aici este manualul de clasa I al promoției
din 88, când eu deja aveam buletin.
