Caută

Translate

vineri, 8 mai 2020

Colecție ANIMALE XVII

Din păcate această restricțiile de circulație (vezi data redactării) nu salvează decât în mică măsură flora și fauna, braconajul fiind oricum o activitate care se desfășoară „de partea întunecată”. Ba chiar un politician de marcă (glumesc) încerca să explice cum mistreții deja constituie o problemă legat de programul strategic de supraveghere a pestei porcine africane dar și de compromiterea agriculturii ... chiar nu-mi doresc să deschid un astfel de subiect ..groh ...groh grotesc.
Poate că merită să gândim evenimentele de tipul SARS tot un fel de vânătoare, dar de dincolo de gard unde un Țiriac zice  „ Balcu-ul s-a copt”.





























































Aici este vorba de un new entry, cele trei timbre fiind lipite de pagina clasorului, ceva exces de umezeală, bun motiv de reverie. 
Cred că am amintit, pe acest blog, de tehnica prin care îmi îmbogățeam colecția pe baza corespondenței. Din fericire am fost privilegiat din acest punct de vedere (exact acum s-a născut ideea de a deschide un capitol dedicat „vederilor”.. o lăsăm la dospit) cel puțin săptămânal era o scrisoare (de pe alte meleaguri) în cutia poștală. Treaba era relativ lejeră dacă era vorba de corespondență-n plic, lucrurile se complicau (uneori degenerau) când venea vorba de vederi timbrate.
Tehnica miraculoasă consta în decuparea unui petic care să încadreze timbrul, la distanță suficient de mare încât să nu afecteze dantelăria dar nici prea mărinimos încât să distrugă irecuperabil suportul timbrului (mai ales dacă, mă repet, este vedere!). Peticul de pune într-un vas cu apă caldă evitând pe cât posibil scufundarea, pe măsură ce se umezește adezivul cărții poștale se diluează pierzându-și proprietățile. La final timbrul eliberat de suport se culege din apă și se așează între paginile unei cărți (pentru uscare dar și îndreptare). În apă se adăuga puțin oțet, acesta prezervând culorile vii ale timbrului. Evident că în 2020 pare o banalitate, mai ales dacă ești un expert în decalomanie dar pentru `78 era vârf de tehnică, cu atât mai mult cu cât însăși decuparea era o aventură (fără a aminti despre repercursiuni, riscul de a fi descoperit în timpul manoperei etc.), apoi domniile voastre trebuie să știți că „apa caldă” era ceva care se obținea exclusiv prin mijloace tehnice periculoase pentru un copil, robinetul fiind exclusiv pentru apa rece).