100 % PĂRERI

Posibil că excesul de vulgaritate din perioada de pionierat a stand up-ului românesc a asigurat supraviețuirea fenomenului dar a și afectat  percepția  publicului larg cu privire la acest fenomen. 
Relativ de curând m-am vindecat și acum sunt  consumator de stand-up românesc, pachetul TVC fiind favorit, măcar prin prisma faptului că podcastul lor este o dulce dependență.

Dar să revenim la motivul pentru care ne întâlnim pe aici.

Mă disperă informațiile de tipul „Săptămâna trecută a avut loc...” din păcate și eu sunt nevoit să încep cu această frustrantă sintagmă.

Spectacolul  „100 % PĂRERI”  a avut loc pe  16 februarie  2019 la Sala Palatului București. Evenimentul a însemnat un recital absolut memorabil susținut de cinci băieți cunoscuți în breasla stand-up-ului românesc :

Teo aka Claudiu Teohari

Vio aka Viorel Dragu

Costel aka Costel Bojog

Alex Mocanu aka  Alex  Mocanu

și

Raul Gheba

A fost un spectacol absolut senzațional care și-a menținut  dinamismul  și prospețimea  până la final, un semn de bun augur pentru maratonul ce se anunță pentru această primăvară.  Dacă or fi fost  timpi morți eu nu i-am văzut, preocupat fiind să-mi șterg lacrimile și să îmi refac rezerva de oxigen.

Din fericire, voi beneficiați de o a doua șansă deoarece  în această primăvară spectacolul se va rostogoli prin câteva orașe din România :

12 martie Cluj Napoca

18 martie Ploiești

20 martie Sibiu

1 aprilie Galați

4 aprilie Iași

15 aprilie Brașov

18 aprilie Constanța

Sursa informațiilor este episodul 241, podcast  „Între show-uri cu Teo, Vio și Costel”

Recomand din toți rărunchii și sper să pot reedita experiența cu ocazia prestației  de pe litoral.

Dacă ai parcurs textul până aici, eu sunt mulțumit.

Mare noroc am avut cu alertele de eveniment, astfel încă din octombrie am putut achiziționa bilete pentru acest nesperat eveniment. 

Este adevărat că sunt din provincie și cont facebook canci  dar parcă acest lucru nu explică lipsa completă de informații cu privire la eveniment,  cu chiu cu vai s-a scăpat o vorbă pe podcastul  234 Între show-uri cu Teo Vio și Costel ( 21 ianuarie 2019 !!! ), apoi firmituri răzlețe  până în preziua spectacolului.  Cu cât așteptam mai multe informații cu atât eram mai convins că  băieții, asemeni maimuțelor spațiale, sunt   în echipa lui Tyler Durden  sau cel puțin  vânzători de teneși  la  Bodega. Fiind așa o fire mai poetică chiar îmi făceam griji că o să fiu pus în situația lui Onnasis (că cică, odată, Onnasis a cumpărat toate biletele la un spectacol și astfel s-a bucurat în singurătate de un recital Tudor Gheorghe sau Gheorghe Zamfir ?).  

Evenimentele aveau să mă contrazică, la data stabilită valul de fani a asaltat Sala Palatului, pătrunzând prin toate cotloanele, ceea ce se traduce prin SOLD OUT.  Evident,  sunt conștient de faptul că ei sunt artiști, că au mult bun simț și din respect pentru fani  evită „poluarea”  produselor oferite gratuit  dar este musai să existe un impresar fără simțul umorului care să le apere interesele, că tentații sunt multe și memoria colectivă este pe termen scurt. 

Cum poate m-ați auzit spunând, podcastul „Intre showuri” este prezent în viața noastră, eu mai mult pe soundcloud, Aura pe youtube. Frecvent facem schimb de impresii sau rememorări ale fazelor memorabile. La un moment dat , după o burtă de râs am afirmat că astfel de oameni merită să înoate în bani. Prietena mea, mignonă (deci mai aproape de pământ) mi-a retezat și demontat afirmația. „Lasă să nu se îmbuibe. Da, să nu ducă grija zilei de mâine dar să-și păstreze senzația de foame. Că dacă apare banu gros, au să apară și problemele între ei.”

În fine..

Așa cum afirmam în deschidere,  sunt consumator de stand-up dar  cum moca îngrașă era musai să merg la sală (unii cârcotași o să spună că Patreonii au talie de viespe, adevărat și lăudabil însă eu, din păcate,  nu-mi permit).  În perioada premergătoare spectacolului  am ajuns  la concluzia că focul se inițiază cu ceva surcele (scuze, Raul) apoi Alex Mocanu trece la foale până când jăratecul este suficient de puternic încât  să o ardă Vio. Urmează Teo cu ceva fleică și apoi focul arde numai bine cât să rumenească atât de popularele aripioare.  Apropo de impresari și jăratec, inițial afișul „100 % PĂRERI” îi cuprindea numai pe cei trei mușchetari , ulterior a apărut varianta finală cu cei patru mușchetari și Raul,  așa că este de așteptat să mai apară niște gafe pe parcursul turneului sus-menționat.  Adică conform tradiției ne bucurăm când plătim pentru trei și primim cinci (comentăm dar ne bucurăm) dar Doamne feri de viceversa !

Dar să revenim  la exercițiile de la sală.

 Am văzut și ceva oameni cu invitații dar categoric cei prezenți în noaptea de 16 februarie au fost  fani adevărați așa încât  vibe-ul  a fost extrem de plăcut.  Și că tot vorbeam de publicul prezent, n-am putut să nu o remarc pe Melinda (podcast Cine Știe Ce  #55 /#61) și ale sale superbe încălțări (categoric  soții Teohari au un spațiu generos rezervat Shoe Altar Storage). Doamna a vegheat și apărat discret  drepturile  de autor  sub a cărei cupola s-a desfășurat spectacolul, profit de protecția zeiței Diana să penalizez la rându-mi  o micuță derapare, pe rândurile din față  nu am putut să nu observ doi copii și  pe parcursul spectacolului am surprins atitudinea jenată a celor aflați în proximitate (Nu!  Nu a părinților).

Cu ceva întârziere a început show-ul , contrar așteptărilor mele,  Alex Mocanu a deschis ostilitățile, din primele „acorduri” și-a asigurat toată atenția sălii și în stilul caracteristic a mobilizat audiența, la un moment dat mai că ajunsesem să legănăm brichetele ca la un concert Scorpions. Fără a prelungi inutil suspansul trebuie să mărturisesc faptul că prestația a fost absolut fabuloasă, aflat în vârf de formă Alex Mocanu (cine a văzut show-ul PLM nu poate  separa  „Alex” de „Mocanu”) a fost revelația acelei seri speciale. 

Show-ul  „100% Păreri” s-ar fi putut numi la fel de bine „100% Mesaj”,  astfel miezul prestației  lui Alex Mocanu a fost Bucureștiul deci pentru restul spectacolelor din turneu (dacă v-a participa că încă nu imi este foarte clar)  v-a fi nevoit să schimbe aproape 70% din repertoriu.  Dar nu-mi fac griji. Felicitări !

A urmat RaulGheba care și-a asigurat cooperarea publicului  printr-un mic artificiu, ulterior  construcția și cadența au asigurat o prestație onestă aplaudată pe merit nu din complezență. Super!

„A căzut curentul”, apoi a căzut microfonul (încă mă întreb dacă microfonul căzut făcea parte din regie, cum la fel mă întreb dacă s-a vrut să vedem cum tehnicienii fugeau pe scenă  sau întunericul n-a fost suficient de întunecat) .  Ideea cu butaforia  de legătură între show-uri a fost absolut genială, nu vreau să dezvălui mai mult. Felicitări maxime!

Găligan flegmatic...a-ți ghicit, Vio a fost următorul care a  acaparat scena.  Din păcate „acaparat” este puțin forțat,  tema abordată  și ritmul caracteristic au oferit mici porțiuni de răgaz în care am băut o gură de apă sau  ne-am uitat în stânga și-n dreapta, poate greșesc eu și într-un astfel de show trebuie oferit un mic respiro pentru a obține efect maxim și Vio s-a sacrificat conștient. Dar fiind 100% părerile mele, mă arunc și zic că Vio n-a prins (sau n-a vrut să prindă) o zi bună. Prestația sa m-a dus cu gândul la Roast-ul lui Alex Velea și prestația (și mai ales regretele ulterioare) slăbuță a lui Teo, asfel sunt convins de faptul că handicapul v-a fi recuperat la următoarele înfățișări și daneji, engleji, cluzenii etc. se vor bucura de un 100% Vio. Sper să-l țină splina până la Constanța și să beneficiez și eu de înVIOrare.  Ești bun !

Contrar previziunilor mele, din care deducem că citind aceste rânduri trebuie să fiți îngăduitori și circumspecți, pe scenă și-a făcut apariția Costel.

Costel aka Carusel  a scos Visi-Sonor-ul  și în secunda doi  ne-am văzut  purtați  printr-un curs rapid de stand-up comedy cu introducere,  cu un cuprins extrem de consistent presărat cu suișuri și coborâșuri,  cu tot felul de artificii din stand up sau actorie, un show în show. Cu ceva timp în urmă citeam un comentariu atașat la un clip postat de Costel pe youtube, respectivul postase ceva de genul  „mi-a plăcut maxim faza cu cățelul”, da prietene abia acum îți înțeleg exuberanța. Imaginați- vă prestația lui de la „Stegarul”  dar înlocuind călărețul cu un  Cocker , am crezut că-mi cedează operația de apendicită înfăptuită pe timpul când singura mită existentă era „cartușul de Kent”.  Orice One Man Show care se respectă știe că  încheierea trebuie să fie impecabilă, să aplauzi frenetic cerând un bis, conștient fiind că după așa închidere nici iarba nu mai crește. Știți cum încheia Drăgulescu evoluțiile, de ziceai că s-a înfipt cu picioarele în saltea ? Așa s-a încheiat show-ul dintre show-uri.  Nu sunt mulți cei care ar fi putut compune o astfel de poantă și mai puțini cei care ar fi recitat-o într-un cadru intim.  Așa a ales să își  încheie show-u  INEGALABILUL  Costel.  COSTEL !

Însă misiunea de închidere a marelui spectacol  i-a revenit lui Teo, extrem de greu în condițiile în care toată lumea auzea doar fraza  dragă lui Teo dar rostită de Costel : 

„Joac-o p-asta !” 

Misiune Imposibilă ?   Pentru cine ? Pentru Ethan MaTEO Hunt ? Mă faci să râd ? Au apus vremurile nevolniciei , de atunci  i-au crescut picioarele, parcă are chiar niște muguri de aripi.

Sincer nu știu exact cum a făcut, cumva cu mâna stângă la fluturat de câteva ori  „ Costel ! Costel ! ” și apoi, microfonul i-a apărut în mâna dreaptă.  Printre râsete realizai că omul atacă niște teme dure, mai un ciocan,mai o poantă,  mai o daltă și hopa miezul.  Care frumos, care caraghios dar miez onest fără „e-uri”,  un recital absolut fantastic, o siguranță de chirurg supraspecializat.  Cumva același personaj  arogant transmitea prin toți porii : „Sala Palatului ? Cum zicea Mocanu?  Eu aici m-am născut și aici trăiesc. Sunt ACASĂ!”. Maestre îmi cer scuze de două ori, odată pentru apelativ și a doua oară pentru că n-am văzut ce încălțări aveai dar trebuie să mă crezi când îți spun că eram prea prins.  Am tot văzut/auzit  pe youtube „ Aia e” dar abia după prestația  din 16 februarie am ajuns să realizez cât de des se utilizează  această frază, în curând se fac două săptămâni de la eveniment și încă „mă curentez” când o folosesc.

 Sau poate sunt eu prea impresionabil, prea  entuziasmat și Teo a fost absolut banal dar a prins o mahmureală  de chinogramă.

La final a fost cu aplauze susținute, lumea s-a ridicat în picioare și garantat ar fi continuat o perioadă dar, așa cum vă spuneam, au  fost fani adevărați care știau părerea băieților despre ovații și bis-uri. 

Din păcate Alex Mocanu nu a beneficiat de „aplauze la scenă deschisă” și eu cred că s-a  mers  la două capete și cineva trebuia să deschidă la 99.

Oarecum pe derularea distribuției, mucalitul de Vio nu s-a putut abține și dintr-o aruncare de pe linia de 9 metri „i-a pupat în fund”  pe cei cu bilet de 120 și i-a urecheat pe cei de 50.

FELICITĂRI !

P.S.

Marea problemă a Stand Up-ului  în România este că românii se pricep la toate, românul  se pricepe la toate DAR prin excelență este glumeț.

AFARĂ SUNT URȘI !

(Teatru scurt despre stand up românesc, comedie, fotbal, politică Ș.a.m.d.  )

Personaje

Nea ALEXIE -  paznic octogenar la Sala Palatului

Tanti COSMINA -  trupeșa femeie de serviciu

 (Sala Palatului, sold out și la a treia reprezentație a săptămânii, reprezentație aflată în desfășurare)

Tanti COSMINA : Da, ce-i azi ?

(Fleoșcăie inutil cu mopul, fiind conștientă că după spectacol trebuie să o ia de la capăt)

Nea ALEXIE : Băietu` ăla cu urșii..

Tanti COSMINA : Aaaa , Tudorel ...

(Brusc se deschide una dintre ușile laterale,  o persoană iese în fugă, din interior se scurge un amalgam de veselie de consistența mierii de salcâm, ușa se închide la fel de brusc)

Tanti COSMINA (tresare):  S-o fi spăriet, sărăcuțu..

Nea ALEXIE  (chicotind): Nu ! Nu este Robert, este  Teo.  Și ăla a făcut pe el, dar de râs.

(Cu un hârșâit își aranjează scaunul,  pregătindu-se să lanseze poanta serii, pentru a treia oară pe această săptămână)

Nea ALEXIE : Când AFARĂ SUNT URȘI, înauntru e  râși !

CORTINA 

P.S.

https://youtu.be/Yrs2Iw4mZlM

If It's Tuesday, This Must Be ... Albania

Abia în anul 1926, albanezii au avut propria monedă, înainte să ne rostogolim de râs (sau în timp ce) să ne amintim că noi am fost cu puțin mai precoci (1867).

Deși imberbă monetăria albaneză a avut ceva activitate și astfel în ce-a de-a patra emisiune monetară, începând cu 1996, sunt puse în circulație monedele de 1, 5, 10, 20, 50 și apoi (în anul 2000) de 100 leke. Căci da, Leka este unitatea monetară iar o leka este compusă din 100 de qindarka, subdiviziunie monetară care nu și-a mai găsit locul la IV-a emisiune. În fapt monedele de 1 leka se utilizează în piețele albaneze exact cum se folosește moneda de 1 ban la cumpărăturile din România.

După acest intro este timpul să vă prezint colecția mea din Albania

50 leke 1996, de fapt singura monedă albaneză pe care o am

Avers

Inscripția REPUBLIKA E SHQUIPERISE delimitată stânga - dreapta de câte o perlă, deasupra perlei stânga anul emiterii (1996) Textul scris în albaneză poate încurca încercările de identificare (în fapt scrie „Republica Albania”)
Inscripția „de la ora 6” este tot în albaneză și înseamnă Gentius Regele Iliriei, central Regele Genti călare. Margine netedă,  bordurată.

Revers

Valoarea nominală 50 LEKE, cunună din ramuri de stejat legate cu panglică. Margine netedă, bordurată.

Diverse

• „Shqiperi” înseamnă „copii vulturilor”, asta apropo de vulturul bicefal de pe steag.
• Faptul că Regele Gentius, ultimul rege al Iliriei, a fost capturat de romani pe meleagurile unde azi este Albania, pare să confirme mitul urban legat de statuile ecvestre. Conform acestui mit când calul are ridicat unul din membrele anterioare, călărețul a murit în urma rănilor căpătate în bătălie sau a fost ucis mișelește.

Ceva, orice

• Wag the Dog cu Robert De Niro, Dustin Hoffman și Woody Harrelson

Șoaptă

• Marginea bordurată a  monedei de 50 Leke 1996 este mai subțire decât marginea monedei de 50 Leke 2000

Dat peste cap - noțiuni despre avers/revers

Consider că este fascinant să afli definiții pentru lucruri arhicunoscute, evidente (care le ai pe vârful limbii), de exemplu : Știi definiția  apei  potabile ?

Dar a monezii ?

În primul rând că momentan nu-i nici „monezi” și nici „monezii” , forma corectă este monedă / monede și  l-am inserat pe „momentan” că nimic nu este sigur cu Abramburica la butoane.

„Plăcuță de metal , în general de formă discoidală, emisă și utilizată de către un  stat care-i  garantează  (sau i-a garantat la un moment dat) valoarea nominală, fapt demonstrat prin inscripționare. În general , cu valoare nominală mult mai mică decât a bancnotei, împreună  cu care reprezintă banii.”

Oricât de mândru sunt  pentru acestă definiție, vă recomand  să consultați un DEX

Pentru  monedă, în numismatică, se utilizează termenul de „flan” .   Flan  însemnând pastila metalică din care s-a confecționat moneda,  adică blatul pe care se fac  inscripționările, totuși este de evitat folosirea lui „blat” și  a  lui „bani” în aceiași propoziție.

Flanul prezintă două suprafețe  și o muchie, una dintre suprafețe este fața monedei  adică   AVERSUL  iar cealaltă  suprafață  constituie REVERSUL.  Informația ar fi suficientă pentru  pasionatul de numismatică, dar pentru un colecționar de monede trebuie să dăm și cu banul. Prin urmare  aversul este CAPUL  iar reversul este PAJURA, astfel fiind mai ușor să reținem că fața banului aka aversul este suprafața pe care se află stema statului emitent sau profilul conducătorului  adică „capul” și pe revers   este înscrisă valoarea nominală.

Nu este cazul să apară bănuți roșii pe pielea numismaților, eu eram absolut convins  că  fața monedei este aia cu „câți bani”,  atât de tare este înfiletată ideea încât toate monedele mele sunt expuse (și vor fi în continuare)  cu spatele, dar voi să faceți ce zice popa.

Apropo de popă (aici cu rol de mantinelă), este fascinant  cum vorbele din bătrâni conțin atâtea lucruri interesante. 

Bunăoară acest „cap”  este chiar cu cap, studiile recente (garantat efectuate de  cercetători britanici) arată că hazardul din ”Cap sau pajură” nu-i  tocmai un echitabil 50 – 50 % șanse, procentul de real de reușită pentru cap fiind de ....80%.  

Explicația științifică este logică și ușor verificabilă cu ochiul liber : pe avers este mai mult material deci este mai greu, deci legea gravitației. 

Adică, ca să nu mai pierdem timpul am să merg pe varianta neacademică  „capul este mai greu” și cu mișcarea asta vă aplic și un tur de cap. 

Păi, cum se zice în popor ? Exact !  Se zice „Ești greu de cap !” ... te-ai prins ?

Consider că  sunteți burdușiți de informații interesante și utile așa că este timpul pentru o pauză, adică așa cum ne spunea domnul profesor Dr. Cornilă Nicolae : 

„Dragilor, ieșiți în pauză ca să vă aerisiți sinusurile”

Acuma, după atâta aeriseală  urmează un mic test din materia parcursă:

1. Ce parte a monedei vă este prezentată:

• Aversul
• Reversul
• Muchia

2. Ce a vrut să evoce autorul :

• Un tribut  Scarface
• Un protest  la stilul „naturel” abordat de franțuzoaice
• O replică galică la Gotham coins

3. În cazul  acestei monede, care este raportul  axei  avers/revers

• Tip medalistic
• Rotire la 180 gr
• 80/20 %

* Recomandare de rezolvare:

• Pentru  1  nu îmi fac griji la cât de atent ai fost
• Pentru 2 dă cu banul  (nu în sensul „mită”)
• Pentru 3 copiază,  răspunsul este în  materia  din  semestrul următor

Exuberanță de start

Cu privire la  contaminare, din perioada euforică, este musai să amintesc cum umblam, la bunici, din casă în casă să strâng fisele de la tabloul electric.

Un episod oarecum asemănător este cel de la Balcic când „am secat” toate ochiurile de apă de la Castel. 

Noroc  de faptul că vecinii bulgari nu s-au înghesuit să scoată prea multe emisiuni monetare și astfel  ușor - ușor mi-am revenit la normal

De fapt operațiunea Balchik a fost și mai jenantă, deoarece două din trei pescuieli se soldau cu plevușcă românească. 

Sunt pește  tot românii ăștia.

Cel mai popular truc cu monede

„La bloc”, copii mai mari aveau un truc pentru cei mai mici (dar alfabetizați). Astfel acești  Iozefini de cartier îți arătau o modedă de 25 de bani (cel mai frecvent) pe care te invita să o studiezi temeinic, apoi hocus-pocus preparatus. Țineau moneda între degete și te invitau să citești  .... și culmea scria  @**& chiar deasupra stemei noastre, stemă ce stătea de-a stânga Tatălui (că la dreapta lui, tovarășii agățau tabloul cu secera și ciocanul). Când victima farsei cu iz de Europa Liberă primea moneda, indiferent de anagramare, de poziția soarelui sau alte strategii constata că este imposibil să reconstituie pârdalnicul  cuvânt. A trecut ceva timp până am dezlegat acest mister „numismatic”.

5 lei 1978

Țin minte când am văzut pentru prima dată o monedă de 5 lei, lucea în soarele de vară cu atâta putere încât pentru moment am crezut că sunt coțofană.

În acele timpuri nu se întâmpla mare lucru, adică local erau evenimente fără număr de genul pierdut cheie, schimb de timbre, coci, cornete, cuci, geam spart, „tuberbane”, pif etc. eu mă refer că era penurie de evenimente „de stat” și astfel în scurt timp toată puștimea visa la o monedă lucioasă.

Nu după mult timp a circulat știrea că dacă umpli o sticlă de lapte cu monede de 5 lei (da, în vremurile apuse, laptele se comercializa, când se găsea, în sticlă de sticlă) îți cumperi un Pegas. Evident că încercarea mea de economisire  a eșuat  lamentabil, aproape la fel de penibil ca și strângerea unui kilogram de wolfram, operațiune ce s-a anulat într-o mare bătaie. Spiritul antreprenorial m-a prins așa de bine că am achiziționat tot wolframul din casă și când a venit lumina doar de la noi nu s-au auzit urale.

În fine o altă cioacă numismatică este că atunci când timpul și-a pus amprenta asupra monedelor lucioase,  mai mult ca sigur că ai fost păcălit. Asfel un prieten îți punea în palmă moneda de 5 lei (se practica și cu monedă de 15 bani 1975 sau, mai târziu, cu  25 bani 1982) și apoi bătea câmpii în timp ce freca moneda. La finalul reprezentației descopereai că ai o ditamai pata neagră în palmă.

Nu pot să închei acest subiect fără a aminti de cele trei varietăți ale monedei de 5 lei 1978, astfel  diferențierea de face după picioare. Este vorba de trepiedul prezent pe revers, chestia aia din industria petrochimică ce aduce a paianjen ( că doar n-o fi reprezentarea României dodoloațe ce se prijină pe cele trei tări române).  Mai multe detalii găsiți pe un site „bazat” care le știe pe astea cu temă românească  http://romaniancoins.org/selector.html

Cert este că moneda din colecția mea are un picior scurt, așa cum puteți (cu greu) vedea,  cel din dreapta imaginii.  

10 bani 2008 îmbăiat

O monedă de 10 bani 2008 pentru care sintagma „placat cu nichel” pare mult prea mult. Cel mult ar merge înmuitat sau îmbăiat, eventual „stropit cu nichel”.

Drepturi de autor aka Copyright

Toate textele și fotografiile utilizate în acest blog sunt absolut originale, pot apare situații când ele au fost utilizate într-un alt context dar și atunci tot eu eram tata/mama lor.

Mă enervează fotografiile protejate prin text așa că nu este cazul aici.

Enjoy !

Banca

Aveam până în cinci ani când am văzut prima oară Banca. Tot îi auzeam pe cei mari „ Mergem la bancă” , „Ne-am jucat la bancă”... îmi imaginam o bancă uriașă (bancă, verișoara lu` scaun) pe care se cațără zeci de puști, inițial am fost foarte dezamăgit când am descoperit adevărul. Deziluzie identică cu „Castelul de apă” sau „Cămașă de piele”.
În fine, să revenim la numismatică...

Un an mai târziu am avut ocazia să intru în bancă, mama a schimbat o bancnotă de 10 lei ruptă și a primit (gratis!) una impecabilă, ceea ce unii ar numi UNC.
La câteva zile am intrat în posesia unei mici averi, 3 lei

Am luat ciocanul Zbang!, Zbang!, Zbang! și dacă tot eram în zonă am cășunat și pe un 15 bani

Zbang! (fiind din aluminiu un zbang a fost suficient).

A doua zi „am ieșit la copii”, dar eu aveam planuri de călătorie. Tricou marinăresc, pantaloni scurți tricotați și ceva sandale și astfel încrezător - sfios am intrat în bancă. Trebuie să precizez că distanța de la domiciliu la bancă era de 4-5 stații de autobuz (prin zonă nu era așa ceva dar să aveți o idee) că pe acele timpuri nu erau bănci, farmacii și exchange precum semnele rutiere.

Să reluăm : Încrezător - sfios am intrarat în bancă.

ZBANG!

(fiind crud, un zbang m-a făcut terci)