5 lei 1978

Țin minte când am văzut pentru prima dată o monedă de 5 lei, lucea în soarele de vară cu atâta putere încât pentru moment am crezut că sunt coțofană.

În acele timpuri nu se întâmpla mare lucru, adică local erau evenimente fără număr de genul pierdut cheie, schimb de timbre, coci, cornete, cuci, geam spart, „tuberbane”, pif etc. eu mă refer că era penurie de evenimente „de stat” și astfel în scurt timp toată puștimea visa la o monedă lucioasă.

Nu după mult timp a circulat știrea că dacă umpli o sticlă de lapte cu monede de 5 lei (da, în vremurile apuse, laptele se comercializa, când se găsea, în sticlă de sticlă) îți cumperi un Pegas. Evident că încercarea mea de economisire  a eșuat  lamentabil, aproape la fel de penibil ca și strângerea unui kilogram de wolfram, operațiune ce s-a anulat într-o mare bătaie. Spiritul antreprenorial m-a prins așa de bine că am achiziționat tot wolframul din casă și când a venit lumina doar de la noi nu s-au auzit urale.

În fine o altă cioacă numismatică este că atunci când timpul și-a pus amprenta asupra monedelor lucioase,  mai mult ca sigur că ai fost păcălit. Asfel un prieten îți punea în palmă moneda de 5 lei (se practica și cu monedă de 15 bani 1975 sau, mai târziu, cu  25 bani 1982) și apoi bătea câmpii în timp ce freca moneda. La finalul reprezentației descopereai că ai o ditamai pata neagră în palmă.

Nu pot să închei acest subiect fără a aminti de cele trei varietăți ale monedei de 5 lei 1978, astfel  diferențierea de face după picioare. Este vorba de trepiedul prezent pe revers, chestia aia din industria petrochimică ce aduce a paianjen ( că doar n-o fi reprezentarea României dodoloațe ce se prijină pe cele trei tări române).  Mai multe detalii găsiți pe un site „bazat” care le știe pe astea cu temă românească  http://romaniancoins.org/selector.html

Cert este că moneda din colecția mea are un picior scurt, așa cum puteți (cu greu) vedea,  cel din dreapta imaginii.