Indiferent de
colecție, ea tinde să devină un rahat pentru „nepot”, caz în care ajunge
grabnic la gunoi sau pe mâinile unui „tarabagiu erudit” pentru
echivalentul unei beri (la draft).
Evident că nu vreau să vă
ridiculizez agoniseala de o viață așa că
restartez și pornesc de la premisa că valoarea de piață a colecției tale este
de top.
Păi în acest caz există o variantă în care colecția se rupe pe măsură ce nepotu` acumulează deficit de capital sau o
altă variantă : donarea către un muzeu. Nici în acest caz parcă nu-I cazul de
„umflat în pene”, vorbim de un muzeu tern din România (chiar nu vreau să
dezvolt pe acest subiect).
Se prea poate să existe și alte variante, idilice, dar mie
nu-mi vin în minte cele din filme sau cărți, astfel nici varianta în care colecția ta ajunge în
mâinile unei singure persoane nu-mi
provoacă eliberare de endorfine. Parvenitul devine colecționar peste noapte, un „Becali” zgâindu-se la colecția ta este nu cred că are darul de a-ți alimenta disposofobia.
Pentru păstrarea colecției de monede am investit in folii NUMIS, însă atunci când
am spart pușculița pentru achiziționarea de clasoare, s-a nimerit să fie stoc
„0” și așa am ajuns să improvizez :
Caiet mecanic A5 cu 4
inele
Este adevărat că aceste coperte nu acoperă complet foliile
dar și prețul de achiziție a fost unul deosebit (5 lei).
Evident că prima variantă este cea de prezentare, în viața
reală cadrul este obturat de cataloage, mape cu monede, trusa identificatorului
dibaci (șubler, lupă etc.). Plus cutiuțe, punguțe pentru păstrarea
dublurilor a noilor achiziții.
