Nu mai sunt foarte sigur că n-am postat aceste lucruri, conform „mie” se pare că NU
A fost dragoste la prima vedere, nu mă refer la vaca Milka, nu degeaba acest animal este sacru în India.
Cu mult înainte să o apuc pe drumul meu, cumva -cumva existau niște semne, în sensul că un procent important din fotografiile făcute erau fotografii cu animale, dintre acestea ponderea mare o ocupau vacile. Și asta așa pe mutește, adică nu mă trezeam declamând : „Eu o să mă fac......” ...dar să revenim la oile noaste căci rasa umană, din punctul meu de vedere, este în picaj.
Că tot vorbeam de „oameni”, consider o mare porcărie faptul că a fost limitat numărul de cuvinte cheie selectabile pentru o postare (200 de caractere ????) iar numărul de fotografii limitate la 20.
Așa cum aminteam în postarea anterioară, faptul că am un nou clasor și datorită unui nou lot de timbre care trebuie să-mi parvină, vântul și-a schimbat direcția. De la suflat în buzunare, acum suflă în pânze, evident că sunt conștient de faptul că vântu-i schimbător ...de aceea mă și grăbesc.
Să reluăm subiectul „Că tot vorbeam de oameni”
O categorie importantă o constituie dinozaurii, aceștia sunt peste tot și partea proastă este că procentul lor rămâne constant.
Sper să .... sunt destul de realist încât să nu emit speranțe legate de viitorul important (ăsta cu pandemii, dezechilibre climatice sau sociale, degradare genetică sau promovarea lu` nonvaloare)...pot rearanja colecția, să găsesc o formulă de prezentare, să am chef, timp și sănătate să mă pot ocupa de (rima era „toate”) acest blog frustrant (faptul că n-are destinatari fiind ultima dintre probleme).
